Pe urmele martirilor și sfinților făcători de minuni
Pelerinaj în Grecia 21-24 septembrie 2024
%20-%20dimensioni%20grandi.jpeg)
Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Siluan, al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, Centrul de Pelerinaje „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” al Episcopiei noastre, a realizat un pelerinaj în Grecia, în perioada 21 – 24 septembrie 2024, la care au participat 42 de credincioși, de la Centrul Eparhial și din parohiile din regiunea Lazio.
În această călătorie spirituală, pelerinii au fost însoțiți de Pr. Vasile Dascălu și de dra. Lăcrămioara Palaghianu - coordonatoarea grupului, de la Centrul Eparhial din Roma, având ca ghid pe dra. Maria Ecaterina Voicescu.
Aterizând cu bine, pe aeroportul din insula Kefalonia „Anna Pollatou”, ne-am îndreptat către primul punct al călătoriei noastre: Biserica Adormirea Maicii Domnului - Langouvarda din localitatea Markopoulos. Aici, în fiecare an, în Postul Adormirii Maicii Domnului, se arată o specie unică de șerpi, lungi de aproximativ 60 de cm și însemnați cu o cruce albă pe cap și pe limbă. În ziua de 6 august, de Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos, șerpii intră în biserică în timpul slujbei, se încolăcesc de sfeșnice și icoane și chiar pe mâinile credincioșilor, fiind foarte prietenoși. După slujba din ziua de 15 august, șerpii ies din biserică, întorcându-se în pustiul din zonă. Oricât ar fi căutați, aceștia nu vor putea fi găsiți până anul următor, când se arată din nou. O tradiție locală spune că atunci când mânăstirea a fost atacată de pirați, prin anul 1705, maicile s-au rugat Preasfintei Fecioare Maria să le transforme în șerpi, pentru a nu fi batjocorite de pirați. Rugăciunea lor a fost ascultată, iar pirații au fugit, înfricoșați de vederea șerpilor.
Următoarea etapă a fost biserica din localitatea Pastra, unde ne-am închinat la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Gravaliotissa”. Aici, în fiecare an, are loc o altă minune a Maicii Domnului, aceea a reînfloririi anuale a crinilor. Crinii care sunt puși la icoanele Maicii Domnului din biserică, deși după un timp se ofilesc, în mod miraculos reînfloresc, umplând biserica de mireasmă bine plăcută.
De aici, pașii noștri s-au îndreptat către Mănăstirea „Sfântul Apostol Andrei” din apropierea localității Peratata, ctitorie a unei nepoate a domnitorului moldovean Petru Șchiopul, care adăpostește talpa dreaptă a Sfântului Apostol Andrei. Aici, am vizitat muzeul bizantin deschis din anul 1988. Colecția muzeului cuprinde obiecte din perioada anilor 1300-1900. Pe lângă picturile murale în frescă și icoanele găsite în mănăstire, aici au fost aduse și multe alte icoane și obiecte liturgice de la bisericile părăsite de pe tot cuprinsul Kefaloniei.
Ultimul popas din această zi binecuvântată a fost Mănăstirea Sfântului Cuvios Gherasim, situată în Valea Omala, fiind închinată sfântului ce ocrotește întreaga insulă Kefalonia. Aceasta este, totodată, și cea mai mare mănăstire de maici din întreaga insulă. Aici se păstrează moaștele Sfântului Cuvios Gherasim, trăitor în sec. al XVI-lea, tuns în monahism în Sfântul Munte Athos, slujitor timp de 12 ani la Biserica Învierii Domnului din Ierusalim, și retras, apoi, în sihăstrie, într-o peșteră din Kefalonia. Unul dintre cuvintele lui preferate era: „Copii, fiți blânzi unii cu alții și nu gândiți cu mândrie!”. Sfintele sale moaște sunt păstrate cu mare evlavie într-o raclă de sticlă, pusă la rândul ei într-un sarcofag de argint, fiind de ajutor mai ales celor tulburați de duhuri necurate. Sfântul Gherasim este pomenit pe 16 august și 20 octombrie, când au loc procesiuni impresionante cu sfintele sale moaște. După ce ne-am închinat la sfintele moaște și am coborât și în peștera unde s-a nevoit sfântul prin post și rugăciune, credincioșii, alături de Pr. Vasile, au citit acatistul Sfântului Gherasim Kefalonitul.
Duminică dimineața, am participat, cu toții, la Dumnezeiasca Liturghie, după care am avut bucuria de a ne mai închina, încă o dată, la moaștele Sfântului Gherasim, și luându-ne rămas bun de la maica stareță și de la obștea mănăstirii, am plecat spre port pentru a lua vaporul cu destinația, insula Zakynthos.
Traseul nostru duhovnicesc a continuat cu vizitarea Mănăstirii Eleftherotria, unde ne-am închinat la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Eliberatoarea”. De aici am plecat cu autocarul spre alt punct important din agenda zilei, Mănăstirea Anafonitria. După cucerirea Constantinopolului, mănăstirea a primit icoana făcătoare de minuni a Fecioarei Anafonitria, care se mai păstrează aici. Această mănăstire este deosebit de dragă locuitorilor din Zakynthos, deoarece aici s-a refugiat sfântul patron al insulei, Sfântul Ierarh Dionisie, unde și-a petrecut ultimii ani ai vieții. Sfântul Dionisie, provenind dintr-o familie aristocrată, a fost un excelent cărturar și teolog, care a donat toată averea sa semnificativă săracilor din insulă, dar este amintit în special pentru că a primit, chiar în această biserică, mărturisirea ucigașului fratelui său, l-a iertat, și l-a ajutat să scape din Zakynthos și din mânia familiei sale.
A urmat vizitarea și închinarea la sfintele moaște ale Cuviosului Iosif cel Sfințit, de la Biserica Pantocrator. Următorul obiectiv a fost vizitarea Mănăstirii Strofadelor, care așezată pe malul mării, este prima care se distinge când intră vaporul în port. În biserică, într-o nișă din dreapta altarului, se păstrează racla cu moaștele Sfântului Ierarh Dionisie din Zakynthos, la care ne-am închinat cu evlavie, precum și la cele două icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului „Pantonhará” și, respectiv, „Thalassomahousa”. Vizitând muzeul Mănăstirii Strofadelor, am găsit o bogată colecție de icoane și numeroase opere de artă creștină. Dintre cele mai importante piese ale muzeului se remarcă cele două rânduri de veșminte arhierești, ce au aparținut Sfântului Ierarh Dionisie. Întreaga expoziție alcătuită din icoane, manuscrise vechi și veșminte liturgice, reprezintă o mărturie a importanței spiritualității a Mănăstirii Strofadelor.
Ne-am deplasat cu vaporul către Patra, care este al treilea oraș ca mărime din Grecia, după Atena și Tesalonic, unde am vizitat biserica nouă, care a fost construită la începutul secolului al XX-lea, de regele George I, și este cea mai mare biserică din Balcani, cu o capacitate de aproximativ 6000 de persoane. Catedrala are o arhitectură impresionantă de influență bizantină. Turla centrală a bisericii are o înălțime de 46 de metri, iar pe cupola acesteia se înalţă o cruce de cinci metri, placată în întregime cu aur. Interiorul bisericii este îmbrăcat cu minunate picturi bizantine și icoane. Aici se păstrează o parte din capul Sfântului Apostol Andrei, și o bucată din crucea în formă de X, pe care a fost martirizat cel dintâi chemat dintre Apostoli, la care ne-am închinat și noi.
A treia zi a pelerinajului nostru în insulele din Grecia a continuat către Corfu, a doua ca mărime după Kefalonia, dintre insulele ionice. Insula Corfu sau „Kerkira”, cum este cunoscuta în rândul grecilor, este numita adesea „Insula Sfântului Spiridon”, nu pentru că acesta s-ar fi născut și ar fi trăit aici. Se numește astfel pentru că Dumnezeu a rânduit ca moaștele Sfântului Ierarh Spiridon să fie aduse, acum mai bine de jumătate de mileniu, pe această insulă, unde sunt păstrate cu cinste până în zilele noastre. Paradoxal, Insula Corfu este locul unde Sfântul Ierarh Spiridon nu a pășit în timpul vieții sale pământești, dar o va face, în chip tainic, odată cu aducerea sfintelor sale moaște pe aceste meleaguri, după cum ne stau drept mărturie papucii săi din mătase, care se tocesc. Această minune face ca Sfântul Ierarh Spiridon să fie cunoscut în întreaga lume ortodoxă ca „sfântul călător” sau „sfântul care își părăsește racla”.
Primul popas a fost la Catedrala Sfântul Spiridon, unde în interiorul bisericii se află o criptă în dreapta iconostasului, care conține racla de argint decorată cu pietre prețioase, în care sunt așezate moaștele la închinare. Aici se păstrează o impresionantă colecție de ofrande din argint și din aur, care amintesc de minunile săvârșite de-a lungul timpului. După ce credincioșii s-au închinat, am citit împreună Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon, făcătorul de minuni.
Următoarea destinație a fost la Mănăstirea Sfintei Mari Mucenițe Paraschevi, unde catapeteasma păstrează icoane din secolul al XVIII-lea. Printre acestea este și icoana făcătoare de minuni a Sfintei Paraschevi. Lucrarea aparține unui iconar rus, împodobită cu mulțime de mici plăcuțe argintate, care reprezintă imagini în relief cu părți ale corpului (ochi, urechi, mâini, picioare), cu bebeluși, cu mașini ori case, în semn de recunoștință pentru minunile Sfintei. Cel mai de preț odor al Mănăstirii este mâna dreaptă a Sfintei Paraschevi. După ce ne-am închinat cu bucurie la sfintele moaște, cu bunăvoința maicii starețe, am citit Acatistul Sfintei Mucenițe Paraschevi din Roma.
În a patra zi a călătoriei noastre, am participat, cu toții, de dimineață, la Dumnezeiasca Liturghie, în Biserica Sfântului Spiridon. Înainte de a pleca, ne-am închinat din nou la sfintele moaște, după care am poposit la următoarea destinație a pelerinajului nostru: Catedrala Panaghia Spiliotissa, care adăpostește moaștele Sfintei Teodora Împărăteasa, care sunt așezate spre închinare într-o raclă ferecată în argint pe partea dreaptă a sfântului lăcaș. La fel ca și la Sfântul Ierarh Spiridon, trupul Sfintei Împărătese este expus sub sticlă, înfășurat în porfiră împărătească și având mâinile descoperite.
Sfânta Teodora s-a născut din părinți străluciți și evlavioși, care au crescut-o la Constantinopol. Teodora a fost împărăteasă, soția Împăratului Teofil, luptătorul împotriva icoanelor. După moartea lui Teofil, în anul 842, Sfânta Teodora a luat în stăpânire tronul, pe seama fiului ei Mihail, care era prea mic să domnească singur. Ea a folosit prilejul care a ajutat să fie ales ca patriarh al Constantinopolului un iconodul, Metodie, și care a convocat un sinod al Bisericii, în luna martie a anului 843, care a reașezat în chip solemn închinarea sfintelor icoane.
Spre a prăznui reașezarea icoanelor, Sfânta Teodora a condus un uriaș alai cu icoane, pe străzile Constantinopolului, în duminica de 11 martie 843. Era prima duminică din Postul Mare din acel an. De atunci, Biserica prăznuiește reașezarea sfintelor icoane, în prima duminică din Postul Mare, printr-o slujbă cunoscută ca Biruința Ortodoxiei.
Ne-am rugat și am sărutat cu evlavie sfintele moaște, după care am poposit la ultima etapă a călătoriei noastre: Mănăstirea din Paleokastritsa, care este închinată Sfintei Fecioare Maria.
Este cea mai populară de pe insulă, nu doar datorită frumuseții locului, ci și pentru apropierea sa spațială de lume, ca o întărire, parcă, a faptului că Maica Domnului este grabnica ajutătoare a oamenilor. Mii de vizitatori pelerini, vin aici să își caute liniștea în grădina Sa, aflată la nici un kilometru de forfota lumească a plajelor, grădină care începe chiar de la baza colinei, de la indicatorul cu înscrisul „Monastery of Paleokastritsa” și care confirmă direcția spre sfântul locaș. Tot traseul este un urcuș ce te umple de o negrăită bucurie și mireasmă, răspândită de leandri crescuți de-a stânga și de-a dreapta drumului, ca o pregustare a ceea ce are să se înfă-țișeze, în toată măreția, puțin mai sus. Este un drum ce se face și răgaz pentru eliberarea treptată de cele pământești, spre contemplare duhovnicească.
Înăuntrul bisericii se disting catapeteasma renascentistă din piatră − cele două iconostase din marmură lucrată cu mare migală − în dreapta renumita icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu „Paleokastritsa”, iar în stânga, icoana Sfântului Ierarh Nicolae − precum și așa-numita „boltă cerească”, plafonul pictat al bisericii.
În centrul bolții este ilustrat arborele vieții, sculptat în lemn, un element arhitectural unic. În centrul acestei generoase reprezentări, se află un medalion, în care este reprezentată Sfânta Treime, iar mai jos Maica Domnului înconjurată de îngeri. Ne-am închinat în liniște la icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului, după care am vizitat micul muzeu, care are în colecția sa icoane bizantine și post-bizantine, cărți de cult, sfinte vase, veșminte și o scoică uriașă. Exponatele principale sunt icoana Adormirii Maicii Domnului, placată cu argint și Evangheliile legate în argint și împodobite cu pietre prețioase.
Bucuroși pentru darurile oferite de Dumnezeu, ne-am îndreptat spre aeroport, purtând fiecare în inimile noastre ecoul rugăciunilor pentru noi și pentru cei dragi, pe care i-am pomenit la raclele sfinților, învăluiți de miresmele lor.
Acest timp, petrecut împreună, a demonstrat faptul că suntem chemați, așadar, cu toții, în Biserică, în acest „spital duhovnicesc” (Sfântul Vasile cel Mare), la întâlnirea cu Hristos-Domnul, Singurul care ne poate oferi sănătatea sufletelor și a trupurilor. De aceea, angajarea în viața eclezială, nu înseamnă doar înscrierea într-o comunitate oarecare, ci asumarea unui traseu cu scop taumaturgic, vindecarea noastră de boala răutății și a egoismului fiind semnul întâlnirii noastre autentice cu Hristos, așadar, al tămăduirii și al accesului la adevărata Lumină și Viață.
Fericit, omul creștin, ce va pricepe aceasta și cu toată inima se va lipi de Dumnezeu, Ziditorul și Răscumpărătorul său, va putea răbda toate ispitele întru dragoste și dăruire față de El, precum Iov cel din Vechiul Testament, precum apostolii, ierarhii, mucenicii și toți cuvioșii, care bine au plăcut lui Dumnezeu și s-au învrednicit de cereasca cetățenie, pentru credința și dăruirea lor.
Mulțumim totodată și ghidului nostru dra. Maria Ecaterina Voicescu, care pe tot parcursul pelerinajului nostru ne-a oferit bogate informații despre viețile sfinților și a locurilor vizitate.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
A consemnat Pr. Vasile Dascălu – Centrul Eparhial, Roma
