Pelerinaj în Egipt și Sinai - 16-23 februarie 2024

 1   dimensioni medie

„Și întorcându-se Moise, s-a coborât din munte, având în mâinile sale cele două table ale Legii: table de piatră, scrise pe amândouă părțile - pe o parte și pe alta erau scrise. Tablele acestea erau lucrul lui Dumnezeu și scrisul era scrisul lui Dumnezeu, săpat pe table.” Ieșirea 32, 15 -16

 

Înțelegem, așadar, că Dumnezeu este autorul primei cărți, a primei scriituri, fapt minunat care s-a împlinit pe Muntele Sinai în Egipt. Chiar în acest loc, la o înălțime de 2.285 metri, am trăit clipele cel mai înălțătoare ale călătoriei noastre: slujirea Dumnezeieștii Liturghii și împărtășirea cu Sfintele Taine. 

 

Cu ajutorul lui Dumnezeu, Căruia îi aducem mulțumire, cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Siluan și cu rugăciunile părintelui Ciprian Baltag, care ne-a însoțit și călăuzit, am pornit într-un pelerinaj la Locurile Sfinte din Egipt în perioada 16-23 februarie 2024.

 

De-a lungul unei săptămâni am vizitat locuri care prin frumusețea și măreția lor ne vor rămâne pentru multă vreme bine întipărite în minte, dar mai ales, în suflet. 

 

Bineînțeles, orașul Cairo cu o populație în continuă creștere - estimat la 23 de milioane de locuitori, deci mai mare decât țara noastră - ne-a surprins și fascinat prin nenumăratele sale fațete: un muzeu viu în aer liber, un mozaic nu doar de culori dar și sonor (zgomotul și traficul de pe străzi, chemarea la rugăciune a muezinilor răspândite prin megafoanele amplasate în minarete, negustorii din bazare, etc), loc unde totul vibrează, totul e amplificat, intens dar, totuși,  dintr-odată pare că toate  se răsfrâng și se strâng în apa fluviului Nil.

 

O experiență impresionantă a fost vizitarea piramidelor din Ghiza, a templelor din Luxor și Karnak și a mormintelor faraonilor din Valea Regilor, înțelegând de ce în epoca modernă s-a dezvoltat o nouă știință, egiptologia, fiind vorba despre istoria unei civilizații de patru mii de ani până la venirea lui Hristos.

 

Să ne gândim acum, în timp ce citim aceste rânduri de pe telefon sau computer, ce mare însemnătate a avut faptul că egiptenii au inventat scrierea pe papirus, scriere folosită până când arabii (care au cucerit Egiptul în secolul al VII-lea) au introdus folosirea hârtiei (preluate din Imperiul chinez) și, mai târziu, până la apariția tiparului (Gutenberg). 

 

Biblioteca din Alexandria, din nefericire distrusă în urma unui incendiu, era păstrătoarea multor manuscrise, un tezaur imens de cunoștințe care s-a pierdut! 

 

Dar totuși... a rămas ceva! 

Biblia sau Sfânta Scriptură, ce este Cartea despre care Dumnezeu spune prin gura Sfântului Proroc Moise : „ea nu-i o vorbă goală, ci e însăși viața voastră și prin cuvântul acesta vă veți îndelunga zilele...” (cf. Deuteronom 32, 47).

 

Așadar Vechiul Testament, poruncile și învățăturile lui Dumnezeu, precum și Noul Testament, poruncile și învățăturile Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos sunt „pietrele de temelie ale credinței noastre”.

 

Însuși Domnul a binecuvântat cu pașii Săi acest pământ al Egiptului, când S-a adăpostit de mânia lui Irod, împreună cu Maica Domnului și cu Dreptul Iosif.

Apoi, Sfinții care au urmat poruncile și învățăturile dumnezeiești s-au proslăvit pe aceste pământuri, iar noi ne-am bucurat să fim închinători la mănăstirile unde au viețuit și în locurile unde au pătimit:

 

  • Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu, care a propovăduit credința în Hristos în această parte a lumii;
  • Sfinții Atanasie cel Mare, Chiril și Ioan cel Milostiv, patriarhi ai Alexandriei;
  • Sfântul Mare Mucenic Gheorghe;
  • Sfântul Mare Mucenic Mina;
  • Sfânta Mare Muceniță Ecaterina;
  • Sfinții Mucenici Teodor Tiron și Teodor Stratilat;
  • Sfinții Mucenici Serghie și Vah, Sfântul Mucenic Mercurie;
  • Sfinții Mucenici Doctori fără de arginți Cosma și Damian, Chir și Ioan;
  • Sfinții Cuvioși Antonie cel Mare, Macarie Egipteanul, Paisie cel Mare, Onufrie cel Mare;
  • Sfinții Cuvioși Pavel Tebeul, Ioan Colov, Moise Etiopianul (Arapul) 

 

Și mulți alți sfinți cunoscuți din Sinaxar, Pateric și Filocalie, ale căror file să le deslușim de acum înainte cu evlavie luând aminte la viețile și învățăturile lor.

Nenumărați monahi s-au străduit în a scrie, copia, traduce și caligrafià cărți care, iată, au ajuns până la noi; din osteneala lor avem izvor de înțelepciune și hrană duhovnicească!

 

 Ieșind din biserici părea că sfinții privesc către noi cu mirare (o trăsătură specifică frescelor copte fiind pictarea ochilor mari). De aceea, am rămas cu acest gând: că Sfinții ne așteaptă și, într-o bună zi, ne vom reîntoarce. 

 

Se cuvin deosebite aprecieri și gânduri de mulțumire tuturor celor care prin  implicarea  lor au contribuit la organizarea și buna desfășurare a pelerinajului nostru, doamnei preotese Aurelia Dringo, coordonatoarea Centrului de Pelerinaje al Episcopiei Italiei și colaboratorilor săi.

 

Multă prețuire către Lăcrămioara Palaghianu pentru  supravegherea și grija permanentă față de pelerini, precum și gratitudine domnului profesor Ehab Atteya Aly, ghidul nostru local, pentru profesionalitate, generozitate și plăcutele condiții de cazare alese. Remarcăm și sentimentul de siguranță pe care autoritățile egiptene îl transmit turiștilor și pelerinilor prin prezența continuă a unui polițist la bordul autocarului și a unei mașini de poliție însoțitoare în locurile de pelerinaj mai îndepărtate de orașe.

 

Fiecăruia dintre pelerini  mulțumire pentru bunăvoința și îngăduința arătată unii față de alții, pentru îmbrățișări și pentru brațele întinse la urcușul pe Muntele Sinai, încredințați fiind că fiecare dintre noi a înțeles mai bine că Hristos este ascuns în chipul celui de aproape. 

 

În singurătatea întinsului nesfârșit deșert Sahara este tăcere și pare că totul așteaptă o mișcare, o adiere, o suflare!

 

 În Egipt am învățat să fim atenți la fiecare pas deoarece oriunde dai la o parte nisipul cu piciorul  se pot descoperi vestigii arheologice și nu numai...

 

 Adevăratele comori care sunt presărate pretutindeni ca niște mărgăritare, florile nevestejite ale pustiei, bucuriile neașteptate sunt mormintele și moaștele Sfinților cu care dimpreună să strigăm:

 

„Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește întru mine!”

 

a consemnat Daniel Balan, consilier al parohiei „Înălțarea Sfintei Cruci” din Roma