În perioada 7-13 februarie 2026, credincioşi din parohiile "Sfânta Parascheva" - Torino 1, "Sfântul Sfinţit Mucenic Elefterie" - Aosta și "Sfântul Ierarh Teotim al Tomisului" - Giaveno, însoțiți de părintele paroh Cristian Vasilescu, au pornit, cu binecuvântarea Preasfințitului Siluan, într-un pelerinaj de o săptămână pe pământul Egiptului. Au pășit astfel în leagănul uneia dintre cele mai strălucite civilizații ale lumii vechi, pe tărâmul unui creștinism roditor și în patria miilor de Sfinți Mucenici, Drepți și Cuvioși care au împodobit cu nevoința lor spiritualitatea ortodoxă.
Egiptul este spațiul unei civilizații antice, în care au înmugurit unele dintre cele dintâi forme ale scrisului, agriculturii, organizării urbane și religiei instituționalizate, dar pentru creștini, este pământul binecuvântat care a simțit pașii Sfintei Familii și a primit lumina Evangheliei prin propovăduirea Sfântului Evanghelist Marcu, devenind, spre sfârșitul secolului al III-lea, leagănul monahismului universal.
Pelerinii au pășit, pe urmele Prorocului Moise și ale poporului ales, străbătând pustiul Șur și al Rafidimului, îndreptându-se spre Muntele Sinai. Acolo s-au închinat, au participat la Sfânta Liturghie și s-au împărtășit în biserica zidită pe locul unde Moise a primit de la Dumnezeu Tablele Legii cu cele Zece Porunci. Totodată, au primit binecuvântarea locurilor prin care au trecut Maica Domnului, Pruncul Iisus și Dreptul Iosif, în vremea pribegiei lor dinaintea mâniei regelui Irod.
Drumul i-a purtat apoi prin Wadi-el-Natrun, ținut cunoscut drept vatră a monahismului creștin. În Valea Nitriei, numită și Valea Schiturilor, s-au retras odinioară marii asceți ai creștinătății, cei care au dat naștere tradiției consemnate în Patericul Egiptean. Zidurile groase, chiliile austere, sfintele moaște și bisericile împodobite cu icoane vechi din mănăstirile ce au străbătut veacurile - Mănăstirea Sfântului Macarie cel Mare, Mănăstirea Sfântului Paisie cel Mare și Mănăstirea Deir Baramos sau a Romanilor - au lăsat impresia unei vremi încetinite, în care clipa se deschide spre veșnicie. Pelerinii au descoperit astfel, rânduiala vieții călugărești, întemeiată pe muncă, tăcere, post și rugăciune.
În periplul lor, grupul de creștini s-a închinat și la moaștele Sfântului Ioan Botezătorul, ale Sfântului Mare Mucenic Mina, ale Sfântului Antonie cel Mare, ale Sfântului Pavel Tebeul, ale Sfântului Macarie cel Mare, ale Sfântului Macarie Alexandrinul, ale Sfântului Moise Etiopianul, ale Sfântului Paisie cel Mare, ale Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ale Sfinților Mucenici Serghie și Vah, ale Sfinților Doctori fără de arginți Cosma și Damian, ale Sfintei Mucenițe Damiana, ale Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina și ale multor altor mărturisitori ai credinței.
Un pelerinaj creștin în Egipt se descoperă, în cele din urmă, ca o întâlnire tainică cu copilăria pribeagă a Mântuitorului și cu maturitatea duhovnicească a primilor monahi. Este o întoarcere la izvoarele credinței trăite în simplitate, asceză și rugăciune neîncetată.
După zilele petrecute pe urmele Sfintei Familii și ale sfinților eremiți, pelerinii din Torino și din împrejurimi au înțeles mai adânc cum istorisirile patericale capătă în deșert o putere aparte. Mulți au mărturisit că au redescoperit sensul rugăciunii și valorile esențiale ale vieții, luminându-și sufletele cu pacea locurilor sfinte.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate binecuvântările Sale!
A consemnat Preoteasa Ioana Nan-Vasilescu
