Anul acesta, dorul nostru ne-a readus în Grecia pentru a-i vizita, din nou, și a sta, chiar și pentru puțin timp, în unele locuri și lângă unii din cei mai iubiți și căutați Sfinți din epoca noastră. Pelerini sau turiști, faptul că Sfinții ne aduc împreună din toate colțurile lumii și ne fac a petrece câteva zile împreună, de parcă ne-am fi cunoscut de o viață, ba chiar a regreta faptul că nu ne cunoaștem mai de mult, este un fapt incontestabil. Minunat, de negândit, dar incontestabil!
Vineri 1 aprilie.Pașii ne-au purtat, mai întâi, în Sudul Peloponezului, la bisericuța Sfintei Cuvioase Mucenițe Teodora din Vasta, a căreia suferință și nedreptate suferită cu smerenie și blândețe, au făcut pe Domnul cel blând să-i împlinească cu bucurie și ultima dorință: aceea de a-i rândui, în chip minunat, biserică din trup, copaci din păr și izvor din sângiuri...care dăinuie până în ziua de astăzi, mai presus de minte și de cuvânt.
Ne-am îndreptat, apoi, spre Sfânta Lavră din ținutul Kalavrytei, pentru a ne închina icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului Mântuirea păcătoșilor și capetelor Sfinților Alexie, omul lui Dumnezeu și Filaret cel mult-milostiv.
De aici, am mers la Marea Peșteră (Mega Spileo), cea mai veche mănăstire de pe teritoriul Greciei, pentru a săruta unul din odoarele cele mai neprețuite ale Ortodoxiei: icoana Maicii Domnului lucrată, după tradiție, de însuși Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, în ceară și mastìcă. Icoană datată în jurul anului 61 și binecuvântată de însăși Maica Domnului. Un paraclis al acestei mănăstiri, pune spre închinare și foarte multe Sfinte Moaște ale multor mari Sfinți din vechime.
Sâmbătă 2 aprilie.Am început această zi în capitala Peloponezului: Patra, cetatea Sfântului Apostol Andrei, locul unde a suferit mucenicia prin răstignire. Ne-am închinat atât în biserica mai mică, la mormântul său, precum și în biserica mare, la moaștele sale și la părțile din crucea pe care a fost răstignit.
De aici, am mers la Mănăstirea Sfântului Cuvios Patapie de lângă Corint, pentru a ne închina moaștelor sale, ce se află în peșteră. În biserica acestei mănăstiri mai sunt puse spre închinare alte două Sfinte Moaște: capul Sfintei Ipomoni (Răbdare), mama ultimului împărat bizantin, și ale Cuviosului Nicon.
Am mers, apoi, lângă Megara, pentru a vizita Mănăstirea ce adăpostește capul Sfântului Ierotei, primul episcop al Atenei, cel contemporan cu Sfinții Apostoli și însăși prezent la Adormirea Maicii Domnului.
Seara, ne-a aflat în insula Eghina, casa marelui și minunatului Sfânt Nectarie, mereu plină de oameni, care curg din toate părțile lumii, auzind de viața și minunile sale.
Duminică 3 aprilie.Am început ziua fiind prezenți la Liturghia săvârșită în biserica veche, ce adăpostește cele două racle: cea cu capul Sfântului și cea alăturată, cu câteva din coastele sale. Am vizitat, apoi, chilia și mormântul Sfântului, și ne-am rugat și în biserica mare, la racla ce adăpostește o mână a sa. Ne-am oprit, apoi, un pic, pentru a ne închina și în mănăstirea alăturată, cea a Sfintei Ecaterina, pentru a ne închina moaștelor sale, precum și icoanei făcătoare de minuni a Sfântului Ierarh Spiridon.
Seara acestei zile, ne-a aflat în minunata insulă Evvia. Mai întâi, ne-am oprit în Nea Prokopi pentru a ne ruga, cu răgaz, Sfântului Ioan Rusul, grabnicul ajutător al celor din nevoi, dar și minunatul „prieten al celor ce vor să le fie aproape” (din sluba Acatistului). Apoi, am mers la Mănăstirea Cuviosului David, unde ne-am închinat moaștelor sale și mormântului Sfântului Iacov Tsalikis, cel din „Treimea” marilor prieteni și Sfinți contemporani greci: Paisie Aghioritul și Porfirie Kavsokalivitul.
Luni 4 aprilie.Am plecat, deja cu dor în suflet, de lângă Sfântul Ioan Rusul, pentru a merge mai departe, spre a vizita tot în această insulă și Mănăstirea Makrimali. Această mănăstire, adăpostește o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu același nume, capul Sfântului Ierarh Partenie al Lampsakului, marele vindecător de cancer, și o parte din capul Sfintei Mucenițe Paraskevi, cea din Roma, mare făcătoare de minuni și cea mai iubită și cunoscută Sfântă din Grecia.
După aceea, am mers la Mănăstirea Sfântului Porfirie Kavsokalivitul, unde am putut săruta racla ce adăpostește singurul odor cunoscut rămăs chiar din trupul Sfântului Porfirie: o fiolă conținând parte din sângele său. Ne-am închinat și în chilia Sfântului. Am putut vizita, de asemenea, și nivelurile inferioare ale bisericii mari, gândite de Sfântul Porfirie, pentru cinstirea multor Sfinți din toate timpurile și locurile: de la cei din Egipt și Insulele Britanice, până la cei din zilele noastre.
Am mers, apoi, la Atena, pentru vizita Catedrala Arhiepiscopală și a ne închina moaștelor Sfintei Filotheia Ateniana și ale Sfântului Ierarh Grigorie al V-lea, Patriarhul Constantinopolului.
Sfârșitul acestui pelerinaj ne-a aflat îngenuncheați, rugându-ne unuia dintre Sfinții cei mai iubiți astăzi: Sfântul Efrem cel Nou, în Nea Makri.
În timpul acestui pelerinaj ne-am rugat și ne-am plecat genunchii, nu numai pentru noi și pentru problemele noastre, nu numai pentru cei apropiați și cunoscuți nouă, nu numai pentru situațiile și greutățile știute, ci am încercat să aducem înaintea Sfinților mai ales pe acei care nu-l cunosc pe Dumnezeu, care nu-i cunosc pe Sfinții aceștia minunați, a căror prezență și al căror ajutor grabnic și minunat este mai concret decât realitatea văzută și sensibilă! Am lăsat înaintea Sfinților noștri dragi nu numai boli și suferințe, dorințe și planuri, ci mai ales acele stări și situații fără de ieșire, rugându-i să ne rânduiască ei înșiși ieșire, sau mergere cu curaj înainte, alături de ei.
Așa, îngenunchiați și plângând de suferință sau de bucurie, ne-am regăsit nu numai laolaltă cu Sfinții ci și între noi înșine. Plânsul celui de lângă tine te face să te gândești că problemele tale nu sunt totuși așa de mari, precum ale celuilalt. Așijderea și bucuria și optimismul celuilalt, te întăresc și pe tine în credință și nădejde, trezindu-te spre a face rugăciune cu mai mult dor și cu mai mult drag.
Slavă Domnului pentru toate!
