„Părinte, când mai mergem în pelerinaj?”. Aceste cuvinte, rostite de o tânără Nepsis, au fost impulsul care m-a făcut să pun mâna pe telefon imediat și să contactez Centrul de Pelerinaje Sfinții Apostoli Petru și Pavel, al Episcopiei noastre, și să programez o nouă aventură duhovnicească, de data aceasta, în Egipt.
Pentru acest exercițiu de asceză trupească și sufletească s-au înscris 6 tineri Nepsis Collegno şi 26 de credincioși din parohie, cu toții tulburați de irozii gândurilor de tot felul şi dornici de a pune în rânduială simțurile asediate constant de duhul acestei lumi.
În ziua de 17 octombrie am zburat spre Egipt, unde am fost întâmpinați de ghidul nostru Noureddin Solaiman (nour, în limba arabă, înseamnă „lumină”), o persoană cu prezență de spirit, bun vorbitor de limba română și care ne-a rămas tuturor la suflet.
Nour ne-a călăuzit pașii, cu răbdare și cu mult umor, prin această țară cu o istorie fabuloasă și, totodată, o țară plină de ruguri aprinse de dragoste dumnezeiască, precum Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu (începătorul creștinismului pe aceste meleaguri), Sfântul Mare Mucenic Mina, Sfântul Moise cel Negru, Sfântul Paisie cel Mare, Sfântul Antonie cel Mare, Sfântul Macarie cel Mare, Sfântul Pavel Tebeul, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfântul Ioan Scărarul, Sfânta Mare Muceniță Ecaterina, Sfântul Cuvios Onufrie, Sfânta Muceniță Marina ş.a.m.d.
Întâlnirea cu sfinții, cu locurile unde s-au nevoit, cu duhul rugăciunii, care s-a imprimat ca o pecete peste tot pe unde au umblat, ne-au reamintit că, pentru a nu muri înghițiți de tot ceea ce este lumesc, trebuie să tăcem, să fugim și să ne liniștim, iar Egiptul este un ținut prielnic pentru toate acestea.
Momentul în care am urcat pe Sinai și am săvârșit Sfânta Liturghie, la 4 dimineața, în locul în care Moise a primit Tablele Legii, a fost pentru toți precum o naștere din nou, după Legea Iubirii lui Hristos – Să ne iubim unii pe alții, ca într-un gând să mărturisim. Răsăritul soarelui pe cer (însoțit de cântarea noastră doxologică) a fost anticipat de răsăritul Soarelui Dreptății în inimile noastre, prin Sfânta Împărtășanie.
După această aventură duhovnicească de 8 zile, pe care o recomand tuturor, putem spune și noi, ca Sfântul Apostol Ioan, că ce am auzit, ce am privit cu ochii noştri şi mâinile noastre au pipăit, aceea și mărturisim: MINUNAT ESTE DUMNEZEU ÎNTRU SFINȚII SĂI în tot Egiptul!
Și pentru că am găsit într-un bazar o foaie albă de papirus, nu m-am putut abține să nu scriu o poezie:
Dragi pelerini minunați,
Pentru o săptămână,
Am fost surori și frați
Și mi-ar plăcea să rămână…
O amintire vie, cu aripi de dor
Ceea ce am trăit împreună,
Să ne fie pelerinajul „Tabor”
Pentru o viață mai bună,
Adică o viață creștină,
În duh și cu iz de Rai,
Un urcuș spre Veșnica Lumină
Așa cum am urcat pe Sinai.
Să glăsuim la unison
Ceea ce în Egipt am trăit,
Să nu stăm ca Tutankhamon
În sarcofagul de granit,
Al unei tăceri vinovate…
Să spunem lumii că se poate
Cu Domnul să treci prin toate…
La nesfârșit.
Să povestim cu câtă iubire
Ne-au primit sfinții-n pustie,
Cum ne-au umplut de bucurie
Și nădejde de izbăvire.
Nu am mers la ei în deșert,
Ci ne-au aprins inima-n piept
Cu focul Iubirii de necuprins,
Ca Rugul ce ardea nestins.
Să mulțumim că am trăit
O așa aventură divină
Și că am primit
Lumină din Lumină.
Preot Valeriu Andrei Grosu
