“Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.”

Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

Centrul de Pelerinaje Sfinții Apostoli Petru și Pavel

Orvieto, cetatea și grotele din perioada etruscă

Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Episcop Siluan al Italiei, miercuri, 1 noiembrie, un grup de persoane de la Parohiile Înălțarea Sfintei Cruci, Roma 3 și  Buna Vestire, Roma-Ostia 2, au vizitat orașul Orvieto.

Plecarea a fost dimineața devreme, astfel că, in jurul orei 10:00 am ajuns deja la poalele cetății.

La prima vedere, această mică localitate, nu pare a fi cine știe ce, dar dacă pentru a intra în centrul ei a trebuit sa mergem cu funicularul, ne-am gandit că trebuie să aibă o istorie bogată.

Faptul acesta l-am aflat imediat si de la părintele Pavel Hîncu, de la parohia Sfântl Ierarh Nicolae, care după ce ne-a primit cu mare dragoste, în biserica unde slujeste sfinția sa, ne-a citit o rugaciune și ne-a ospătat, ne-a însoțit pe toată durata vizitei noastre și ne-a explicat cu de-amănuntul fiecare obiectiv pe lângă care am trecut și de care ne-am bucurat.

Mai întâi am vizitat domul, catedrala care la exterior seamănă cu cea din Firenze, dar la o scară mai mică, este plina de simboluri religioase cu trimitere la perioade in istoria lumii dar si din Sfânta Scriptură și din istoria creștinismului.

Am vizitat mai apoi grotele din Orvieto, mici încăperi săpate in rocă vulcanică dar de o densitate si lungime considerabilă, care deși descoperite destul de recent, ele au fost săpate in vremea poporului de origine etruscă, pentru a se apăra de prăduitori. Astfel, am reusit sa vedem urmele unor încăperi ce erau folosite pentru creșterea porumbeilor sau pentru a fabrica untdelemnul sau chiar pentru a se adăposti in caz de război. Foarte interesant este faptul că aproape fiecare locuință are dedesupt o grotă privată, care acum este folosită pe post de pivniță.

După o incursiune in lumea antică a etruscilor, care a durat mai bine de o oră, ne-am indreptat spre Basilica Sant'Andrea pentru a vedea alte săpături, care au scos la iveală alte valori și bogății ale cetății. De această dată am vazut, sub biserică, la o adâncime de aproape 2 metri, un frumos paviment mozaicat, ce datează din primul mileniu creștin. Ghidul de acolo ne-a explicat cum au fost descoperite și ce importantă au mozaicurile de acolo, care pe de o parte arată vechimea și orașului dar și a creștinismului.

Mai departe, am plecat spre un alt obiectiv de mare valoare al cetății. Puțul, sau fântâna in care, pentru a ajunge la apă, se coboară 248 de trepte. Cel mai mult s-au bucurat copiii, care s-au distrat coborând treptele, mai mult in grabă, până la baza fantânii. Mirajul apei limpezi ne-a dus cu gandul la basmele copilăriei așa încât toată lumea a dorit sa păstreze acest moment prin fotografii.

De la fântână am mers spre un loc înalt, de unde se poate avea o panoramă a localităților din jurul orașului Orvieto.

Spre seară, mai mult fară voie, ne-am intors la funicular, ne-am urcat în autocar și am plecat spre Roma, cu gandul și promisiunea că vom reveni, pentru a descoperi și alte frumuseți ale acestui oraș nascut din cenușă vulcanică.

Pr. Daniel Simionescu