“Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.”

Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

Centrul de Pelerinaje Sfinții Apostoli Petru și Pavel

După luni de așteptare și visare, am trăit și realitatea întâlnirii cu câțiva din Sfinții Eladei. Ruperea de cotidianitatea vieții păcătoase, simpla apropiere fizică de Vasele unde s-a sălășluit harul lui Dumnezeu a dat duhurilor întunericului motiv de ispitire pe de o parte, iar nouă o viziune clară asupra nimicniciei si împătimirii noastre.

Vineri, 28 aprilie, noi credincioşii Paraclisului episcopal din Pino Torinese, însoțiți de Părintele protopop Sorin Petre împreună cu doamna preoteasă Veronica am început călătoria noastră pe urmele sfinților. După o decolare şi o aterizare cu mici turbulențe, după reîntâlnirea cu foarte bine organizata doamnă preoteasă Carmen, ghidul ce ne-a împărtășit pentru a III-a oară din binecuvântările Greciei, ne-am odihnit osicioarele în apropierea Canalului Corint.

Sâmbătă, 29 aprilie, am străbătut cu vaporul Marea Ionică spre insula Kefalonia, unde ne-am închinat icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului ”Panaghia Gravaliotissa”, icoană la care an de an, crinii cu ramurile şi frunzele uscate îmbobocesc de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Apoi ne-am închinat unei alte icoane făcătoare  de minuni ”Panaghia Fidusa”, la care tot în preajma Adormirii Maicii Domnului – 6-15 august – de sub zidul clopotniței vechii mănăstiri, vin șerpi asemănători viperelor, dar calzi, cu semnul Sfintei Cruci pe cap și care tămăduiesc persoanele care îi ating cu credință.

În continuare, am trecut pe la mănăstirea Omola sau Noul Ierusalim, construită di averea Sfântului Cuvios Gherasim – vindecătorul bolilor psihice. Aici ne-am închinat moaștelor întregi ale Sfântului și am coborât în așa numitul loc Aschitirio – grota umedă în care acesta se nevoise.

Duminică, 30 aprilie, ne-am revăzut bucuroși cu Sfântul Gherasim la Sfânta Liturghie, apoi ne-am îndreptat cu vaporul spre insula Zakynthos, la Biserica Mitropolitană unde am sărutat moaștele întregi și neatinse de ani ale Sfântului Ierarh Dionisie, fiind cunoscut drept Sfântul Iertării deoarece avusese puterea de a-l ierta și a-l ajuta pe asasinul fratelui său de sânge. Sfântul a rânduit să pășim pe urmele sale  în mănăstirea Anafonitria, aceasta nefiind în program.

Luni, 1 mai, am călătorit anevoios pe drumuri întortochiate spre Vasta, nesimțindu-le povara datorită poezioarelor și cântecelelor celor mai mici din grup. Ooo, ce minune!!! O bisericuță de prin secolul al XI-lea cu copaci pe ea și un râuleț dedesubt, excepție absolută la legile și regulile din domeniul construcțiilor, stă neclintită drept dovadă a puterii rugăciunii. Înainte de a fi martirizată, Sfânta Teodora din Peloponez, îl rugase pe Dumnezeu ca din trupul ei să se facă o biserică, din părul ei copaci, iar din sângele ei un râu.

Mai apoi ne-am îndreptat spre Kalavrita. La Sfânta Lavră, alinîndu-ne dorul de a auzi o toacă sunând și chemând la rugăciune, ne-am închinat capetelor Sfântului Alexie , omul lui Dumnezeu si Sfântului Filaret cel Milostiv. În continuare, la Mega Spileo – Marea Peșteră -  am sărutat icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din ceară și mastică, atribuită Sfântului Apostol și Evanghelist Luca, secolul I și de asemenea ne-am închinat moaștelor mai multor sfinți: Sfântul Gheorghe, Marea Muceniță Varvara, Sfinților ctitori ai mănăstirii Simion si Teodor, Sfânta Eufrosinia -  păstorița care descoperise icoana pomenită mai sus, Sfântul Haralambie.

În Patra, la apusul soarelui, am prins incă deschisă biserica Sfântului Apostol Andrei, cea mai mare din Grecia, 2000 m pătrați,  unde am sărutat capul Sfântului si o parte din crucea pe care a fost martirizat. Triști pentru că pelerinajul se apropia de sfârșit,  am jertfit în unanimitate și ultima noapte, plecând la ivirea zorilor către Nea Makri unde ne-am închinat Sfântului Efrem cel Nou – Grabnic Ajutător mai ales femeilor ce își doresc copilași. Am privit îndurerați  copacul de care fusese spânzurat cu capul în jos și am făcut plecăciuni in fața mormântului frumos mirositor al Maicii Macaria, cea căreia i se descoperise Sfântul. 

Am încheiat pelerinajul plutind rapid cu delfinaki spre insula Eghina, care adăpostește o parte din moaștele Sfântului Nectarie Traumaturgul , mănăstirea, chilia și mormântul acestuia.  Pentru o clipă ne amăgisem  cu ideea că suntem în România datorită mulțimii pelerinilor ce vorbeau în limba maternă, apoi instantaneu, intrând în biserica mare , ne-am regasit parcă la  Pino Torinese, când privirile ni s-au oprit pe mozaicul impunător de pe bolta altarului, asemenea vitraliilor cu icoana Maicii Domnului cu îngeri de la Paraclisul nostru.

Zborul de întoarcere a fost liniştit si lin, continuînd starea de pace pe care o aflasem în pelerinajul nostru alături de cei bineplăcuți Lui Dumnezeu. .

Ne-a trezit la realitate ploița măruntă din Italia, lăsând în urmă cele 30 de grade  si căldura Sfinților pentru ale căror rugăciuni, miluiește-ne pre noi, Doamne. Amin.

A consemnat Victoria - pelerină