“Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.”

Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

Centrul de Pelerinaje Sfinții Apostoli Petru și Pavel

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
 

Pelerinaj la Sfântul Munte Athos

 

În perioada 5-10 mai 2014, un grup de șapte preoți și cinci credincioși din Toscana-Italia au efectuat un pelerinaj la Tesalonic și Sfântul Munte Athos. Dintre obiectivele vizitate amintim:

Tesalonic: Biserica Sfânta Sofia unde se găsesc moaștele Sfântului Vasile Mărturisitorul; biserica Sfântului Grigorie Palama unde se găsesc moaștele acestui mare sfânt; biserica Sfânta Teodora și Sfântul David în care se găsesc moaștele lor; biserica Sfântului Dimitrie în care se păstrează trei sfinte moaște: Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, Sfânta Muceniță Anisia și Sfântul Grigorie din Creta. La subsolul acestei biserici se păstrează locul unde a fost martirizat Sfântul Dimitrie; biserica mănăstirii Vlatadon, unde Sfântul Apostol Pavel le vorbea tesalonicenilor.

Athos: Există pe pământul acesta, pe care suntem atât de dispuși și de obișnuiți să-l socotim numai rău și nenorocit și imund, care este pentru înțelegerea creștină și dumnezeiesc și sfânt și fericit, un colțișor care reușește să fie cel mai avansat promontoriu pământesc în sfințenie, cea mai înaltă treaptă la care s-a urcat pământul împovărat cu nisipul patimilor pe scara către zariștea dorită a Dumnezeirii.

Din portul Ouranopolis, pornim cu vaporul la mănăstirea Dochiaru, unde ajungem după 2 ore. Aici ne închinăm la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Apoi, pornim pe jos spre mănăstirea Xenofont, în care se păstrează o icoană făcătoare de minuni a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. De aici plecăm cu microbuzul spre mănăstirea Sfântul Pantelimon, în care se păstrează, într-o cameră, moaștele mai multor sfinți, printre care se află şi capul Sfântului Siluan Athonitul. La amiază, pornim spre mănăstirea Vatoped. Când ajungem la această mănăstire, aflăm că aici  se găsesc cele mai multe icoane ale Născătoarei făcătoare de minuni (7) din Sfântul Munte. Aici se păstrează: Brâul Maicii Domnului, partea stângă a craniului cu urechea neputrezită a Sfântului Ioan Gură de Aur, o bucată din Sfânta Cruce, moaștele Sf. Grigorie Teologul și a Sf. Evdochim, trestia cu care a fost lovit peste cap Mântuitorul Hristos; precum și corespondența dintre domnitorii români, începând cu Ștefan cel Mare și până la Alexandru Ioan Cuza (12.000 documente). Aici am participat la slujbele de noapte: Miezonoptica, Utrenia și Sfânta Liturghie. Schitul Sfântului Andrei, unde se păstrează osul frunții Sf. Apostol Andrei cu bună mireasmă.Urcăm coline și coborâm vâlcele printre măslini și portocali și ajungem la mănăstirea Iviron în care se află icoana Născătoarei de Dumnezeu, făcătoare de minuni. Ghidul mănăstirii ne povestește despre aceasta următoarea întâmplare: „Înainte de-a ajunge la Athos, era în Vifleem, unde o așezase evanghelistul Luca, a cărui operă este. Când țara sfântă a fost năpădită de  arabi, această icoană a dispărut și a plutit peste mare spre miază-noapte către Athos. Un pustnic ce trăia într-o peșteră, aproape de țărm, a zărit într-o seară două lumini deasupra apei venind tot mai aproape. Ducându-se mai aproape, zări o icoană plutitoare. O duse în peșteră, unde cele două lumini continuară să ardă, cu toată furtuna și cu tot vântul. Ajungând vestea acestei icoane în mănăstirea Iviron, au vrut să o transporte acolo cu mare pompă. Era așa de grea, că de-abia au putut-o duce zece inși. Dimineața următoare icoana era iarăși în peșteră, având pe ambele laturi luminile aprinse. O lăsară deci acolo până la moartea pustnicului. Atunci a venit de la sine și se atârnă într-o zi la poarta mănăstirii; i-au făcut deci în același loc un paraclis, unde se ține până astăzi”. Mănăstirea Filoteiu cu icoana Maicii Domnului - Dulcea Mângâiere. Mănăstirea Karakalu, unde domnitorul român Petru Rareș a făcutt foarte multe donații. Am băut apă și dintr-un pârâiaș cu matca adâncă, ce coboară aproape vertical în mare pe la mijlocul muntelui. Acesta este agheasma Sfântului Atanasie Athonitul. Apa pârâului are până astăzi puteri miraculoase. Mănăstirea Lavra, cea mai renumită dintre toate mănăstirile  Athosului prin vechimea, prin bogăția și prin importanța ei în trecut. Aici se păstrează moaștele mai multor sfinți: Ioan Botezătorul, Ștefan, întâiul Mucenic, Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare, Grigorie Palama, Nectarie. Schitul Podromul, unde am participat la slujbele de noapte: Miezonoptică, Utrenie și Sf. Liturghie (în sobor de 9 preoți). De aici am făcut o drumeție la peștera Sfântului Atanasie Athonitul, iar la întoarcere am avut o convorbire duhovnicească cu Preacuviosul Iulian, duhovnicul mănăstirii, care a concluzionat: “Inima să vă fie un generator de iubire!”. Schitul Lacu și mănăstirea Sfântul Pavel. La cea din urmă, se păstrează: o bucată din Sfânta Cruce, crucea de plumb a Sf. Pavel, întemeietorul mănăstirii, cele trei Daruri ale Magilor, icoana oglindă a Maicii Domnului la care se ruga Împărăteasa Teodora. Schitul Sfânta Ana, unde se păstrează icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana cu Prunca Maria și piciorul stâng al Sfintei Ana la care se puteau vedea tendoanele, glezna și degetele. Capela Nea Skiti, unde se află mormântul Sf. Iosif Isihastul (1898-1959), cel mai mare isihast din secolul XX. « Un ucenic al său l-a întrebat odată:

- Care patimă dintre toate crezi că îl luptă pe om ca să nu înainteze și să nu dobândească binele? După puțină tăcere bătrânul a răspuns:

- Neglijența. Noi, astăzi, nu vom da răspuns doar pentru rezultatele propriei noastre leneviri, ci și pentru decăderea generației următoare, căreia nu i-am fost pildă luminoasă”. În ultima zi de pelerinaj, am vizitat mănăstirea Suroti, de lângă Tesalonic, unde ne-am închinat la moaștele Sf. Arsenie Capadocianul și la mormântul Părintelui Paisie Aghioritul.

Concluzie:Sfântul Munte e locul minunilor din trecut și de azi. Fiecare bucată de pământ pe care calci, orice colț de stâncă, orice pârâu, fiecare peșteră își are istorioara ei, a fost sfințită de vreun moment miraculos, e iluminată de-un înțeles interior. Acolo au fuzionat cerul cu pământul, acolo s-a realizat, ca o arvună, idealul spre care tinde creștinismul în viața de dincolo. Oamenii de acolo trăiesc în eternitate, în Dumnezeu.

Pentru reușita acestui frumos pelerinaj vreau să aduc mulțumirile mele  Preasfințitului Părinte Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, Doamnei Aurelia Dringo, responsabila Centrului de Pelerinaje,  și Părintelui Gabriel, ghidul nostru pe tot parcursul pelerinajului din Grecia.

Preot Armand Bratu

 

 

Mai multe fotografii găsiți aici